Raţiunea existenţei noastre

Umblă o vorbă prin târg care zice ceva de-o pisică pe care-a omorât-o curiozitatea. Acum, nu ştiu cât de adevărată sau falsă este zicala, căci n-am făcut autopsie pe un astfel de patruped odios să văd dacă nu i-a stat în gât vreo curiozitate nesatisfăcută. Dar, clar, orice vietate de pe pamântul ăsta e curioasă de ceva. Mai ales omul.

Deşi ne scade IQ-ul cu fiecare respiraţie, dorinţa de a afla lucruri noi creşte văzând cu ochii. Nu putem dormi, nu putem mânca, nu putem exista fără să avem cunoştinţă de problemele societăţii în care trăim: ce-a mai făcut Maricica de la doi cu armăsarul ăla care o tot vizitează – nu contează că armăsarul e nepotul Maricicăi de la doi; cât mai are de plată Protopopescu de la patru la întreţinere şi de ce nu plăteşte, că doar îşi ia salariul pe 15, şi lucrează la poliţia rutieră, iar ăia au baaaani, hăhăăăă, da’ nu vrea să plătească că şi-a făcut rate la bancă să îi construiască lu’ fi-sa casă la periferie, că domniţa nu poate să steie în apartament, că nu poate respira; vaaai, n-am mai văzut-o pe madam Marinescu de la parter de vreo săptămână, probabil a plecat la băi pe biletul pe care i l-a făcut fi-su cadou când a împlinit 85 de ani – nu mai contează că madam Marinescu e imobilizată la pat de 2 ani de zile, fi-su e plecat de 1 an din ţară, şi în loc să fie la băi, zace moartă în garsoniera proprie aşteptând să dea Radetu’ căldură, ca vecinii sa-i poată mirosi lipsa..

Dar, cea mai mare curiozitate o avem referitor la relaţiile personale ale altora. Acele mici picanterii din viaţa semenilor noştri, sunt delicioase. Te aflii într-o conversaţie, plictisitoare de altfel, cu o persoană (de obicei o tanti), şi parcă nu mai ştii ce să mai zici, dar nici n-ai cum să scapi. Nasol, pentru că exact atunci îşi bagă diavolul coada.

– Şi, câţi ani ai?

Nu că nu şi-ar da seama, orientativ, pe la ce număr de ani te învârţi, dar trebuie să ştie exact, complet, cu număr de luni, zile, ore şi minute până la momentul vorbirii. Pentru că în funcţie de vârstă se stabilesc întrebările următoare.

– 26.

– Pfooooa, ce vârstă fainăăăă. Şi, ai prieten?

Acum deja începe distracţia. Sabia cu două tăişuri. Dacă răspunzi „nu”, eşti ratata societăţii, bolnava aia psihic care nu e-n stare să ţină un bărbat lângă ea, siiigur are ceva probleme comportamentale. Încerci să eviţi asta, dar parcă n-ai vrea să spui da, pentru că ştii ce urmează. Dar dacă, totuşi, spui „nu”, automat „reporterul” se transformă în psiholog: dar de ce nu? crezi că e ceva în neregulă cu tine? vrei să vorbim despre asta? a, te-ai focusat pe carieră? Toate astea se petrec în mintea ta în fracţiune de secundă, până decizi ce să răspunzi.

– Da.

Te gândeşti că ai ales, probabil, varianta mai puţin dureroasă. Dar de ce ţi-a fost frică n-ai scăpat:

– Şi câţi ani are?

Dacă-i mai mic decât tine, nu ştii să-l alegi, sau eşti complexată de vârstă şi vrei să te simţi mai tânără. Dacă e mult mai mare, sigur e plin de bani şi l-ai luat din interes.

– Ce facultate a terminat?

Dacă n-a terminat, e prost. Dacă încă mai învaţă, nu ştie ce vrea de la viaţă. Dacă a terminat ceva ştiinţe exacte, sigur are meserie bănoasă, dacă a terminat ceva filologie e artist, visător, nu-i bun de casă.

– Cum arată?

Aici clar se cere descriere din cap până-n picioare  şi pentru o mai mare credibilitate ar fi bine să ai şi o poză la purtător, de preferat cu el gol, ca imaginea să fie completă şi reală.

– Unde lucrează?

Dacă are afacerea lui, e interlop, plin de bani, fură, sigur înfundă puşcăria în câţiva ani, dacă nu mai repede. Dacă lucrează la patron, e căţeluş, nu e ambiţios, nu ştie ce vrea de la viaţă.

– Dar când vă căsătoriţi, că aveţi o vârstă?

Altă întrebare capcană: dacă nu vreţi să vă căsătoriţi, trăiţi în păcat şi vă bate Dumnezeu. Dacă v-aţi decis să vă căsătoriţi, mai mult ca sigur nunta planificată pentru maxim 70 de persoane va deveni un fel de adunare a oraşului.

– Copii, ceva? Câţi şi ce să fie?

Chiar dacă nu vrei copii, sau chiar dacă vrei dar nu te-ai gândit câţi şi ce să fie, în urma unei astfel de întrebări, vei dori 2 copii, fată şi băiat, băiatul primul să aibă grijă de fată, la distanţă de 2 ani şi se vor numi Ion şi Maria, nume tradiţionale de sfinţi.

Într-un astfel de moment, ţi-ai dori ca persoana cu care discuţi (de obicei o tanti) să fie pisică şi zicala să fie adevărată.