Joacă de copii

Să tot fi avut vreo 12/13/14 ani, Dumnezeu mai ştie cât a trecut de-atunci.. Vară, soare, vacanţă, libertate frate! N-aveam nicio grijă şi ne durea-n başcheţi de problemele de oameni mari. Tot ce voiam era să plecăm la ţară (pentru ăştia mici care nu ştiu ce-nseamnă, e egal cu „la bunici” 😉 ), unde săptămânile treceau ca zilele de cât de bine ne distram. Vară, soare, vacanţă, libertate frate!

Patru sute de grade la umbră şi plictis înfiorător, nimeni n-avea chef de nimic. Greşit an.. „Bă, la caminu’ cultural e o bibliotecă”, se trezeşte un tinerel care simţea că ne dă pe spate cu a lui cultură. În vâltoarea tinereţii şi înamorată până peste cap de cel care la momentul respectiv se preconiza a fi Făt-Mişto (cu mine Ileana Cosânzeana, evident) mi-am spus instant că omul va ajunge mare intelectual. Habar n-am ce-a ajuns, nici nu l-am mai văzut din vara cu pricina. Cert e că am ajuns la bibliotecă, şi-am deranjat-o pe tanti cea păzitoare de cărţi din somnul de frumuseţe. Trei cărţi mi-am luat şi n-am citit niciuna. Şi nici Făt-Frumos.. 

Patru sute de tone de praf, încă pe-atâtea scaune rupte şi-o cortină de-un roşu devenit gri şobolan (am aflat că asta-i culoare) caracterizau sala de spectacole de la căminul cultural din sat. Zece kinderi pe scenă, privind intrarea sălii, singura sursă de lumină, ascultam liniştea şi.. „De ce nu?”, ne-am spus din priviri. 

După o săptămână de repetat, căutat costume, desenat/pictat şi lipit afişe pe stâlpii de înaltă tensiune şi, evident, făcut curăţenie, Dl. Goe cu ale lui mamiţici pline de grijă, respectabilele dame din Five o’clock, Celine Dion şi vreo câţiva dansatori în vogă la momentul respectiv au prins viaţă în sala de spectacole de la căminul cultural din sat. Cu sala plină. 

Am plâns de emoţie, am râs la poantele lui Caragiale, ne-am panicat când am rămas blocaţi în vestiar, am fost aplaudaţi, am fost felicitaţi pentru iniţiativă de oamenii care nu mai văzuseră un spectacol acolo din tinereţe (alţii nici nu ştiau că poate exista aşa ceva), ne-a împlinit bucuria de pe feţele unor oameni care nu ştiau altceva în afară de muncă.. Şi totul a fost din plictiseală. Dintr-o joacă de copii..

Vară, soare, vacanţă, zece kinderi au fost.. artişti 🙂

 

Anunțuri

About simply_M

Hectic days of my life..

Posted on 13 Noiembrie 2013, in Gândurile mele and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: