”Ocolul” spre F.E.A.A.

Nu dimensiunea orașului determină calitatea învățământului!

Mulți au rămas puțin blocați/perplecși/interzisi/…… (insert condemnatory word here) când am luat, într-un final, decizia… ”Ce, ești nebună?” ”Cum, iar?” ”Dar ce-ți mai trebuie? Nu stai tu liniștită unde ești, îți mai arde acum de luat lucrurile de la capăt?” ”Cum să faci așa ceva, să dai cu piciorul la ce-ai realizat până acum?” De parcă aș fi fost mare doamnă conducătoare de corporație, în vreme ce eu lucram cot la cot cu imprimantele (așa de multifuncțională mă simțeam). Atâtea întrebări și nu-nțelegeam de ce trebuie să too…ot dau explicații în stânga și-n dreapta. Ca și când n-ar fi fost vorba despre viața mea. Părerea generală: sinucidere socială și profesională.

La omienouăsute toamna, proaspată absolventă de liceu (de fițe, cum zice vorba târgului), rebelă (cum îmi place să cred) și cu hormonii specifici vârstei tropăind non-stop, evident că în ruptul capului n-aș fi aspirat la iminentul statut de studentă în cadrul universității din orașul de baștină. În esență, fugeam de Universitatea din Craiova ca Încornoratu’ de tămâie. Cu atât mai mult de I.S.E. (pentru cei mai proaspeți într-ale vieții, așa se numea odată Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor), respectiv contabilitate sau finanțe-bănci. Că doar nu eram nebună! Bunicu’ puțin contabil, sor-mea contabilă, cinșpemii de neamuri absolvente de economie, era imperativ necesar ca subsemnata, mândră purtătoare de orgoliu, să-și aleagă alt drum în viață, drum măreț și tare aducător de faimă (orice ar fi însemnând asta). AIUREA… Cam cum să ajungi.. artistă, de exemplu, când antitalentul te urmărește mai îndeaproape decât propria umbră? Comunicare? Daaaa, siiigur… Antisocială și maniacodepresivă, iar cu asta am zis tot. În fine, după îndelungi căutări și cântăriri, finalizatoare de profil real ce mă aflam în societate, unde altundeva să mă inscriu decât la o facultate cu admitere pe științe exacte, recte matematică, mai precis economie. Și musai la Capitală. Pentru cine nu știe, la Capitală umblă câinii cu covrigi în coadă, nimeni nu moare de foame, stai gratis la hotel de 10 stele (sau mai multe, depinde cum nimerești cerul de senin) și s-a inventat teleportarea (deci, nu mai pierzi timpul inutil pe drumuri).

Long stori șort, de ce ți-e frică tot nu scapi… Terminat facultate (licență și master, nu așa orișicum, că trebuie să se mândrească și neamurile cu așa copil realizat), angajat la cooperativă din timpul facultății (pentru că la Capitală umblă câinii cu covrigi în coadă, nimeni nu moare de foame, stai gratis la hotel de 10 stele etc.) și descoperit că în viață faci de toate și nimic concret. Și, ca orice om perfect normal, linistea și pacea sufletească le regăseam în primele zile ale lunii (da, Cris, până-n 5), când îmi luau picioarele foc și mi se făceau nervii pulbere pentru că trebuia să finalizez dosarele pentru contabilitate. Da, fraților, pentru contabilitate, aia de care fugeam ca Încornoratu’ de tămâie…

”Ce, ești nebună să-ți dai demisia? Ce ți-a venit? Nu vezi ce bine câștigi?” Da, dar ca să câștig banii ăia muncesc de dimineața până seara, fac de toate și nimic concret și banii ăia, când vin, se-mprăștie a doua zi… ”Ce-ți mai trebuie facultate, faci colecție de diplome?” Mă, nu prea, că-s cam scumpe amărâtele astea de hârtii, dar parc-aș cam vrea să mă specializez pe un domeniu și, fără falsă modestie, cred c-aș fi contabilă bună.

Da, m-am întors acasă (să le dea Domnu’ sănătate alor mei pentru că m-au susținut toată viața) și nu văd asta ca pe o sinucidere socială sau profesională… Da, m-am înscris la facultate… Da, la F.E.A.A. (I.S.E.-ul ăla de care ziceam mai sus)… Da, la contabilitate… Da, am învățat multe pentru că am avut de la cine… Da, am muncit și, da, am terminat șef(ă) de promoție… Da, am terminat și m-am angajat (și nu casieriță la Tarom, economist la o firmă de contabilitate)… Da, mai am nițel și-ajung expert… Nu, nu regret c-am plecat di la Capitală unde umblă câinii cu covrigi în coadă, nimeni nu moare de foame, stai gratis la hotel de 10 stele etc…

Na, ce-ar fi fost dacă m-aș fi înscris din prima la F.E.A.A.? Mă-ntreb și eu…

Anunțuri

About simply_M

Hectic days of my life..

Posted on 19 Noiembrie 2015, in Gândurile mele, Nici una, nici alta.. and tagged , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Bine ca macar te-ai inscris pana la urma si ca am dat una peste alta!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: