Arhive blog

Când și ce ai citit ultima dată?

Nu, nu-i vorba de cursuri, de-o rețetă dintr-o carte de bucate, de-o lege ale cărei prevederi se schimbă mai des decât îmi schimb șosetele zilnice, de-un blog pe care mai aberează unul sau altul – including yours truly (bine, unii oameni chiar au ce zice pe-aici pe interneți dar e puțini și pe cale de dispariție) – sau de feisbucărelile unora (fie ele amuzante sau nu).

Read the rest of this entry

”Ocolul” spre F.E.A.A.

Nu dimensiunea orașului determină calitatea învățământului!

Mulți au rămas puțin blocați/perplecși/interzisi/…… (insert condemnatory word here) când am luat, într-un final, decizia… ”Ce, ești nebună?” ”Cum, iar?” ”Dar ce-ți mai trebuie? Nu stai tu liniștită unde ești, îți mai arde acum de luat lucrurile de la capăt?” ”Cum să faci așa ceva, să dai cu piciorul la ce-ai realizat până acum?” De parcă aș fi fost mare doamnă conducătoare de corporație, în vreme ce eu lucram cot la cot cu imprimantele (așa de multifuncțională mă simțeam). Atâtea întrebări și nu-nțelegeam de ce trebuie să too…ot dau explicații în stânga și-n dreapta. Ca și Read the rest of this entry

Rețetă de nuntă (o țâră) oltenească

!!! Care citiț, citiț pân la cap!!!

Ingrediente:

  • una bucată tânără frumoasă, deșteaptă (și devreme acasă!), cu imaginație bogată și personalitate puternică;
  • una bucată tânăr frumos, deștept (și devreme acasă!; în caz contrar, creează problem cu tânăra frumoasă și nu mai papă cald o lună), harnic și, mai ales, vânător;
  • câtă frunză și iarbă de oameni dragi și-ajutători, necesari pentru susținerea morală și fizică în aducerea la frumos final a rețetei de față.

Read the rest of this entry

Multiplele fețe ale durerii

Faptul că nu mai e m-a marcat, chiar mai mult decât mă așteptam. Poate am mai vorbit despre el, poate nu. Dar nu contenesc să mă gândesc la el, în special în ultimul timp. De ce? Poate pentru că, de la începutul anului, au plecat dintre noi atâția cunoscuți sau apropiați ai cunoscuților încât nu-mi vine să cred. Și nu contenesc să mă întreb: de ce oamenii buni? de ce oamenii tineri? DE CE?????? Și de fiecare dată mă gândesc la el..

În ziua înmormântării am încercat să fiu tare, pentru tata – pe care atunci l-am văzut pentru prima dată plângând, Read the rest of this entry

Joacă de copii

Să tot fi avut vreo 12/13/14 ani, Dumnezeu mai ştie cât a trecut de-atunci.. Vară, soare, vacanţă, libertate frate! N-aveam nicio grijă şi ne durea-n başcheţi de problemele de oameni mari. Tot ce voiam era să plecăm la ţară (pentru ăştia mici care nu ştiu ce-nseamnă, e egal cu „la bunici” 😉 ), unde săptămânile treceau ca zilele de cât de bine ne distram. Vară, soare, vacanţă, libertate frate!

Patru sute de grade la umbră şi plictis înfiorător, nimeni n-avea chef de nimic. Greşit an.. „Bă, la caminu’ cultural e o Read the rest of this entry

Locul perfect

N-a stiut niciodata motivul pentru care cei patru pereti ai camerei sale ii dadeau atata siguranta. Poate pentru ca marcau singurul loc in care, intr-adevar, ea era stapana pe tot ce era in jur. Numai ea putea sa spuna cine are voie si cine nu are voie sa intre, cine poate si cine nu poate sa ii foloseasca lucrurile.. Sau, poate pentru ca, adancita-n imaginile scornite de propria-i imaginatie, simtea ca acolo nimeni si nimic n-o poate atinge, n-o poate lovi, n-o poate indurera si nu-i poate sfasia sufletul.  Era singurul loc in care isi dorea sa ajunga dupa o zi infernala.

Read the rest of this entry

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii

Vorbind la telefon.. 😀

Tu?

Later edit: