Arhive blog

”Ocolul” spre F.E.A.A.

Nu dimensiunea orașului determină calitatea învățământului!

Mulți au rămas puțin blocați/perplecși/interzisi/…… (insert condemnatory word here) când am luat, într-un final, decizia… ”Ce, ești nebună?” ”Cum, iar?” ”Dar ce-ți mai trebuie? Nu stai tu liniștită unde ești, îți mai arde acum de luat lucrurile de la capăt?” ”Cum să faci așa ceva, să dai cu piciorul la ce-ai realizat până acum?” De parcă aș fi fost mare doamnă conducătoare de corporație, în vreme ce eu lucram cot la cot cu imprimantele (așa de multifuncțională mă simțeam). Atâtea întrebări și nu-nțelegeam de ce trebuie să too…ot dau explicații în stânga și-n dreapta. Ca și Read the rest of this entry

Nație de păreriști

Da, fix asta suntem.. O nație de păreriști.. Nu e unul care să stea în banca lui și să tacă, frate, să tacă.. Tăcerea e de AUR!!! Păreriști cu mine-n frunte, pentru că fix în momentul acesta sunt păreristă, dar nu mai pot!!! Asta facem zilnic, de când ne trezim și ne dăm cu părerea la ce s-a mai întâmplat peste noapte pe feisbuc (”hmmm, ia uite și la asta.. nici n-a făcut ochi bine și pac, pe feisbuc”.. prietene, dacă vezi ce face asta la primele ore ale dimineții, înseamnă că ce face asta, faci și Read the rest of this entry

Cotidiene

O boală incurabilă își găsește leacul. Mă întreb, totuși, dacă dorința acerbă de a extermina nenoricirea n-ar fi chiar dovada de incurabilitate a bolii.

Un elev în clasa a doua plânge pentru că Read the rest of this entry

Când..

  • am ajuns să ne cramponăm de nimicuri?
  • am uitat cum să ne stabim prioritățile?
  • am ajuns să ne ”guverneze” alții viața?
  • am uitat ce anume ne face fericiți?
  • am ajuns să fim ceea ce criticăm?
  • am uitat să trăim?

Da, era un timp când franceza mi se părea cea mai frumoasă limbă.

Multiplele fețe ale durerii

Faptul că nu mai e m-a marcat, chiar mai mult decât mă așteptam. Poate am mai vorbit despre el, poate nu. Dar nu contenesc să mă gândesc la el, în special în ultimul timp. De ce? Poate pentru că, de la începutul anului, au plecat dintre noi atâția cunoscuți sau apropiați ai cunoscuților încât nu-mi vine să cred. Și nu contenesc să mă întreb: de ce oamenii buni? de ce oamenii tineri? DE CE?????? Și de fiecare dată mă gândesc la el..

În ziua înmormântării am încercat să fiu tare, pentru tata – pe care atunci l-am văzut pentru prima dată plângând, Read the rest of this entry

Stimaţi concetăţeni,

Sau conţărani, că tot trăim între aceleaşi graniţe..

Am o oarecare.. problemă. Sau un oarecare.. pitic. Bă, oameni buni (mai pe româneşte), eu am făcut româna cu Janeta. Cea mai tare profă din generală. La Janeta mâncai gramatică pe pâine. Era suficient să-şi ridice o sprânceană că intrai în pământ de ruşine dacă nu ştiai când şi cum să foloseşti cratima, dacă nu ştiai formele de plural şi, mai ales, timpurile verbelor. Mie una, mi-a plăcut. Nu mă dau cea mai cea din toate cele şi mândre între stele, dar Read the rest of this entry

NEI

Rosu – esti furios, sau ti-au inghetat mainile si urechile, sau ai baut ceva mai mult.. Galben – ori te-a gasit hepatita, ori esti gelos pana in panzele albe.. Albastru – ti-e rau, nu mai ai aer, te sufoci, sau pur si simplu nu ai o culoare preferata.. Hmmm, fara sa-mi dau seama mi-a iesit un tricolor, desi n-are nicio treaba cu ce aveam sau, mai bine zis, ce nu aveam in cap cand am inceput sa scriu chestia asta. Eh, moving on.. Verde – esti bio, este pro natura, esti cel mai cel dintre cei mai cei.. Roz – sau fucsia, ca tot imi place numele – te-ai nascut din doi oameni care stau pe munti de bani si tu esti buricul pamantului fara Read the rest of this entry