Arhive blog

Nație de păreriști

Da, fix asta suntem.. O nație de păreriști.. Nu e unul care să stea în banca lui și să tacă, frate, să tacă.. Tăcerea e de AUR!!! Păreriști cu mine-n frunte, pentru că fix în momentul acesta sunt păreristă, dar nu mai pot!!! Asta facem zilnic, de când ne trezim și ne dăm cu părerea la ce s-a mai întâmplat peste noapte pe feisbuc (”hmmm, ia uite și la asta.. nici n-a făcut ochi bine și pac, pe feisbuc”.. prietene, dacă vezi ce face asta la primele ore ale dimineții, înseamnă că ce face asta, faci și Read the rest of this entry

Anunțuri

Digei Fâs

Cine n-a auzit de el, are viață plictisitoare. Prezența-i impozantă și imperativ nesolicitată i se face simțită oricând și la orice oră îi dorește ceasul biologic potrivit după mersul trenurilor din România coroborat cu decolarea avioanelor de pe Charles de Gaulle. Read the rest of this entry

Noi, oamenii..

Suntem cei mai deștepți, cei mai înțelepți, nu ne mai încăpem în piele de inteligență, bunăstare, ipocrizie, nu contează pe cine călcăm în picioare,  cei din jurul nostru sunt incolori, inodori și insipizi pentru că nu facem altceva decât să ne folosim de ei pentru a ne atinge scopurile pe Read the rest of this entry

Televizorul tâmpește

Printr-o împrejurare întâmplătoare generată de un eveniment sporadic, m-am trezit cu minunea-n cameră. Renunțasem demult la ideea de a avea un așa obiect de mobilier, dat fiind faptul că ocupă ceva spațiu în minusculitatea de odaie, dar acum n-am avut cum să mă scot. Deh, chiriașul temporar trebuie distrat, în caz contrar existând riscul de a-mi face nervii ferfeliță.

Read the rest of this entry

O furnică

Nu cea din fabula lui La Fontaine.. Altă furnică..

O furnică tinerică, frumușică și cochetă se gătea nevoie-mare de-ntâlnirea c-un furnic. Trei rochițe – nu-s frumoase, trei fustițe – nici atât, se dădea de ceasul morții c-o s-arate prea urât.. Pune farduri, pune smacuri, pică și-un strop de parfum și vreo trei ore, nenică, îi trecură ca un fum. În final, grăbită toată, ‘mpiedicată pe-ale tocuri, se-ntâlni cu-al ei furnic, Read the rest of this entry

Vedea-te-aş la budă, pe Feisbuc

Toaleta nu mai are nimic de-a face cu ceea ce ştim/ştiam noi despre ea. Nu mai este locul unde îţi analizezi viaţa, unde citeşti presa, unde îţi vin cele mai bune idei şi, mai ales, unde se reface circuitul apei în natură. Şi-a pierdut esenţa..

A devenit această Mecca a fătucilor făcătoare de poze la ţol festiv: izmene transparente, bluzici (mai bine zis cârpiţe) cu vedere la ceea ce natura/plasticianul a dat, tocuri de 15cm pe care merg ca purcica bunică-mii pe gheaţă (vorba fetelor de la Căpâlna – „Ş-are mersu leganatu, lalalalala..”), freză apretată şi pictură murală pe faţă. Se gătesc de Read the rest of this entry

Raţiunea existenţei noastre

Umblă o vorbă prin târg care zice ceva de-o pisică pe care-a omorât-o curiozitatea. Acum, nu ştiu cât de adevărată sau falsă este zicala, căci n-am făcut autopsie pe un astfel de patruped odios să văd dacă nu i-a stat în gât vreo curiozitate nesatisfăcută. Dar, clar, orice vietate de pe pamântul ăsta e curioasă de ceva. Mai ales omul.

Deşi ne scade IQ-ul cu fiecare respiraţie, dorinţa de a afla lucruri noi creşte văzând cu ochii. Nu putem dormi, nu putem mânca, nu putem exista fără să avem cunoştinţă de problemele societăţii în care trăim: ce-a mai făcut Maricica de la doi Read the rest of this entry